Bună, eu sunt Claudia,
Și am in prezent 45 de câini în grijă, prin asociația noastră Furrytales.
Salvez animale din 2007, cunosc toți salvatorii și toate asociaţiile din zonă, unii îmi plac, unii nu prea, pe prea puțini m-aș hazarda să zic că m-aș putea baza. Protecția animalelor nu a făcut des front comun. Poate doar împotriva hingherilor. Dar despre ei vom și vorbi.
Cea mai cunoscuta contribuție a mea în salvarea animalelor a fost cred, voluntariatul unde "nu se cade". La hingheri. Pentru că e rău să ajuți unde e nevoie? E rău! Rău din perspectiva iubitorilor, rău și din perspectiva hingherilor. Dar eu sunt perseverentă.
Pagina ce am facut pe facebook https://www.facebook.com/danyflor.dogs a venit mult mai tarziu, la vremea aia de început postam strict pe profilul personal sau pe blog, DNF project, Danyflor project http://the-dnf-project.blogspot.com/cam tot ce am facut bun e pe blog, pe facebook am postat in continuare albume oricat de des mergeam, sunt pe profilul meu, dar la un moment dat multe au ajuns doar pentru prieteni, desi prieteni erau tot mai putini pentru ca din afara parea ca am schimbat tabara ca sa zic asa.
Nimeni nu a inteles ca niciodata fara un efort si ceva compromisuri nu ai sa poti macar sa incerci sa schimbi ceva.
altii nu, au fost promovati direct de acolo si din nou pe blog apar, dar cateva selectii si pe facebook, pe profilul meu
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.634923966587576&type=3am facut atatea, am intermediat adoptii cat am putut, am muncit mult si la orice ora si la orice om interesat i-am oferit orice informatie avea nevoie, si daca nu stiam raspunsul il aflam, e oare baiat sau fetita cainele din poza, oare cati ani poate avea, dar merge in lesa, sau poate invata sa o faca, as putea sa il masor sa stiti cat de mare e, si sigur imi duc copilul cu mine ca vad ca e ok cu oamenii, vedem, precis e ok cu copiii, a, sa imi duc si pisica, da putem testa si cu pisici, trebuie doar sa il duc separat si toata lumea din adapost se bucura asa de tare (not) de fiecare data cand aveam ceva de aflat.
Da, am pus paie, imi aduc aminte ca prima data am pus singuram in tot adapostul, apoi m-au ajuta anul urmator niste prietene, aici in albumul asta prietena mea cara si paie
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.933484806731489&type=3 il tin minte dupa data, s-a intamplat ceva atunci ce mi-a ramas in cap, a fost ultima data, desi am fost si in ziua urmatoare, a fost ultima data cand am vazut in viata un caine care urma sa plece in cateva zile, si pe care l-am promovat tot anul. Da, cainii mor, chiar si cei rezervati.
dar cum ziceam, am pus paie
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.911968465549790&type=3 , am adus zile cu mancare mai buna
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.769913943088577&type=3 cumparata din bunavointa celor care au donat si sustinut tot timpul proiectul danyflor, si au intermediat adoptii in strainatate pana cand s-au saturat ca pe atata investitie sa primeasca doar caini bolnavi, unii care mor in familii civilizate, in Germania, in Austria, unde bunatatea oamenilor e platita cu lacrimi. Unde ei nu au avut contact cu toata suferinta de care noi ne izbim zi de zi pana adunam prea multi caini acasa, sau ne blazam, sau nu stiu, inebunim un pic mai mult. Dar da mai am un blog, insa e atat de grafic expusa dezamagirea mea incat daca ar trebui acum sa il deschid ca sa distribui, nici macar acum nu as putea sa il vad fara sa ma afecteze, chiar daca e din 2016...un om sanatos la cap nu isi va imagina niciodata la ce fac referire si poate e mai bine asa, pentru toata lumea. Doar de subliniat ca era un pic mai mult decat doar rau.
si totusi dupa o pauza in 2018 am mai incercat o data, atunci a aparut pagina de facebook danyflor project, de care ziceam de la inceput, a aparut mult mai tarziu.
Dar va las sa va ganditi singuri ca daca era chiar asa,de ce la sfarsitul anului am hotarat, de data asta definitiv, ca nu mai fac asta.
Sau, poate am fost prea singura. Sprijinul comunității iubitorilor de animale se reduce de multe ori la cât mai puțin. Doar o poză. Doar o postare. Doar un "up" și atât.
Poate nu am fost destul de singură, oamenii cu interese ascunse, atent deghizați în iubitori de animale, au fost mereu în preajmă. Și nu mă refer efectiv la hingherii ce prind câini pe stradă ci la ființe ce pozează în oameni buni, când de fapt caută doar interesele lor.
De oricare parte ar fi privitorii, toată lumea poate vedea că ipotetic, e de "datoria" iubitorilor să fie în război cu instituția statului numită ecarisaj.
Eu cred cu tărie că nu este deloc obligatoriu să fie așa, însă pentru că asociația noastră are în grijă 45 de câini, și pentru că am obosit acolo, nu am mai mers și acolo.
V-ați fi așteptat la un alt final al postării, la un indemn la ură poate?
Lucrurile rele se întâmplă din cauza tuturor!
Se întâmplă din cauza iubitorilor care nu calcă pragul adapostului,
se întâmplă evident și din cauza falșilor iubitori care sunt acolo și se bucură de lipsa de interes a presupus adevăraților iubitori.
Pofita de lipsa lor de implicare, cât pot.
Singura concluzie : singurii care suferă sunt câinii.
